Interviu Valentin Hotea | 15.05.2009

Valentin Hotea s-a nascut pe 26 august 1967 in Bucuresti. In 1995 a absolvit Academia de Teatru si Film (A.T.F.), Facultatea de Film, specializarea Regie de film si televiziune.
A regizat numeroase scurt metraje, printre care: Unde mergi tu, mielule? (1990), Si ce daca? (1992), Meditatia (1994), D’ale Bucurestilor (documentar, 1995), Lucy Castle-Hotea (documentar, 1996) si multe altele pentru televiziune.
A fost asistent de regie la filmele Dark Angel (r. Linda Hassani, 1993) si La chambre de la Reigne (r. Radu Mihaileanu).
Intre 2006 si 2008 a regizat mini-seria Serviciul Omoruri pentru TVR. Din pacate serialul, cu mult peste productiile obisnuite de la noi, a fost interupt de TVR inainte ca si ultimele 2 episoade ale povestii sa apuce sa fie realizate... Tipic romanesc!
Anul acesta Valentin Hotea a fost regizor artistic pentru primele 18 episoade ale serialului Fetele marinarului de la Antena 1, apoi ramanand in echipa ca supervisor pentru montaj.
Valentin Hotea ne-a acordat cu prilejul Programului Cinefan, unde a fost invitat in Iasi un interviu in exclusivitate.

Enjoy!

Emanuel Lazarescu: Ai fost pentru prima data in Iasi. Cu ce impresii te-a lasat aceasta sosire aici? Cum a fost participarea in Programul CineFan si ce parere ai legat de aceasta initiativa a noastra cu Programul CineFan si Festivalul International de Film de la Iasi?
Valentin Hotea: Cu ocazia CineFan-ului am vazut si eu pentru prima oara Iasul (scuze pentru intirziere (rade). Trei zile parca am fost din nou student. Cu Ciprian, Vlad si Marius prin tara, in aceeasi masina (si ultima noapte in acelasi apartament), am stat impreuna la cate un pahar de vorba, ne-am amintit fiecare din scoala si din “tineretile” noastre - si, cand mi-am baut prima bere pe anul asta inainte sa se lase seara, am simtit ca am inceput, in sfarsit, concediul pe care mi-l doream de mult (insa doar eu m-am bucurat de asta, caci baietii trebuiau sa se ocupe de Program, nu?).
Dar e de stat mai mult prin Iasi, e de plimbat mai mult, e de intalnit mai multi oameni. Eu n-am apucat decat sa intalnesc, doua zile la rand, la liceul Miron Costin, doua clase pline de elevi, prezenti acolo fara sa fie fortati de nimeni, deschisi, cuminti (poate prea cuminti), dar din care sigur sta sa “izbugneasca” ceva. Uau!
Sectiunea asta a Programului ma face insa sa ma gandesc la cat de bine ar fi sa existe la liceu niste ore de educatie vizuala. Nu ma gandesc exclusiv la cinema, dar n-ar fi rau sa se discute despre cum sa se priveasca o pictura sau o fotografie, cum sa se asculte o muzica, cum sa se atinga o sculptura... Iar filmul le cam contine pe astea, imaginea, muzica, literatura. Deci e un mic-mare pas pe care-l faceti, bravo voua si la mai mare!
Eu nu stiu cat de “mare” o sa fie Festivalul, dar m-ati facut deja curios. Oricum, Iasul, ca centru universitar, merita cu siguranta asa ceva! Si poate, peste ani, veti spune: Festivalul nu e al nostru, ci al vostru! Un posibil slogan, nu? (rade)

Emanuel: Stiu ca ai regizat cateva scurt metraje foarte “indraznete” sa spunem asa, chiar din scoala. Ce au spus profesorii? Au vrut sa te cenzureze?
Valentin: Deh, eram mai tinar, aveam mai putin grija zilei de maine si mi-am spus: daca acum nu incerc sa fac ce-mi trece prin cap, cand o sa mai am ocazia? Si am facut. M-au ajutat (si ne-am ajutat reciproc de-a lungul scolii) colegii mei de atunci: Radu Ionescu, Radu Muntean, Max Lemnij, Tudor Lucaciu. Si Titus, si Alex si mai multi... Descopeream si noi, treptat, cu ce se mananca facerea unui film, productia lui si toate cele. Si nu, n-a fost nici o “cenzura” din partea profesorilor (eram si imediat dupa Revolutie, deh...). Poate ca au fost si puncte de vedere diferite, insa am avut puterea de a ne asuma deciziile.
Dar cat de mult mi-as dori acum sa fiu “obligat” sa fac cite un scurt-metraj pe an, deja finantat! Doamne, unde sunt zapezile de altadata? (www.youtube.com/valihotea) Dar sa spunem nu drogurilor (rade).

Emanuel: De unde vine pasiunea pentru film? Stiai de mic ca vrei sa devii regizor?
Valentin: Ha, intrebarea asta imi aduce aminte de o faza din facultate. Primul curs a fost unul comun (clasele de regie, imagine si scenaristica la un loc), in care regretatul regizor Lucian Bratu a pus tuturor aceeasi intrebare: Ce v-a facut sa dati examen aici? Eu am intarziat in ziua aia si m-am asezat in fundul salii. De raspuns la intrebare au inceput cei din fata. Si erau multi... Pana sa-mi vina randul, am avut ceva de astepaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaat.... Si am asteptat, ascultat si reascultat, aceeasi si tot aceeasi poveste: “eu inca de mic mi-am dorit sa...”. Cand, in sfarsit, mi-a venit randul, eram deja cu nervii la pamant. M-am ridicat si am spus: “Domnule profesor, eu am facut pariu cu niste prieteni la un chef ca dau examen la regie si intru. Si am intrat”. Ce-i drept, ultimul... (rade). Asta s-a intamplat pe bune - raspunsul, nu motivatia! Si acum ca sa raspund si serios la intrebarea ta: la 6 ani am vrut sa ma fac criminal (cine stie ce film oi fi vazut), la 11, chitarist (incepusem sa ascult rock), la 13, aviator (vroiam sa fug din tara). Dar nu mi-a iesit nimic din toate astea. Pana la urma a fost o evolutie in timp, mi-a placut fotografia, mi-a placut literatura, mi-a placut filozofia, mi-a placut muzica. Pentru mine, cinema-ul poate cuprinde lucrurile pe care vreau sa le exprim. Ah, si nu mi-a placut deloc sa ma scol devreme (cu exceptia filmarilor, bineinteles).

Emanuel: Cum a fost experienta din televiziune cu serialul realizat pentru TVR?
Valentin: Intre Kafka si Sublim (opere incomplete). Asa a fost Serviciul Omoruri. N-am avut ce face si am venit cu ideea unei mini-serii in sase episoade pe care am propus-o la TVR. Am mai zis si la premiile APTR de anul asta (unde, victorie dulce-amara, am luat premiul pentru film de fictiune, dupa ce mini-seria a fost nominalizata si la premiile TVMania): a fost meritul TVR ca a inceput productia, asa cum tot TVR a avut “meritul” s-o opreasca (data viitoare voi fi mai atent la contractele pe care le semnez). Din sase episoade s-au facut doar patru, si alea cu scuipat de sange (la propriu). Nu cred ca sti cum este sa te bati de unul singur cu un intreg sistem care, culmea, te mai si apostrofeaza daca vrei sa faci ceva! Onor Consiliului de Administratie care a votat intreruperea productiei ultimelor doua episoade, cand aveam si sponsor care sa suporte jumatate din costuri, si asa reduse la minim. Asa de bine au gestionat banii, incat au ramas cu ei dati pe doua scenarii care nu s-au mai filmat si cu un pachet de film incomplet, pe care nu prea vad cum l-ar putea exploata pentru a recupera banii de care ar fi trebuit sa aiba grija. Mai multa grija au avut de scaunele lor. Si gata.

Emanuel: Spune-mi cate ceva despre proiectul Roxanne, by The Police. In ce stadiu se afla si despre ce va fi vorba in film?
Valentin: Aproape ca m-am obisnuit ca la concursurile CNC sa fiu primul. Sub linie, bineinteles (rade). Asa s-a intamplat si cu Roxanne, by The Police la ultima sesiune, la debut de lung-metraj (dar si cu alte proiecte). Insa Roxanne... chiar cred ca e o poveste ce trebuie spusa, mai ales ca porneste de la o intamplare reala, personala. De aceea, eu si scenarista cu care lucrez (Ileana Muntean, cu care am colaborat si la Serviciul Omoruri), profitam acum de “pauza” data de CNC pentru a imbunatati pe cat se poate scenariul.
Este povestea unui tip care deduce din dosarul lui de la Securitate ca este posibil sa fie tatal copilului unei foste prietene din liceu. Cautand sa afle adevarul, rascoleste un trecut ce nu face decat sa dea peste cap viata lui si a celor din jur sau (cu toate astea, in film nu va exista nici un flash-back! Sic!)

Emanuel: Cat de mult conteaza pentru tine promovarea filmelor in mediul online? Ma gandesc acum la un site de cinema ca al nostru…
Valentin: Stii ceva? Eu de vreo patru ani de zile n-am mai cumparat vreun cotidian, le citesc pe net, unde fac aproape zilnic “revista presei”. Deci e evident ca tot de pe net aflu majoritatea informatiilor din zona filmului. Cred ca azi cei interesati de film sunt cei ce folosesc net-ul. Deja e obligatorie promovarea filmelor in acest mediu. Insa nu suport sa vad filme pe net, mi se pare meschin.

Emanuel: In final, cateva cuvinte pentru vizitatorii CineFan.ro...
Valentin: Aveti o viata. Traiti-o cum vreti voi, nu altii!