Interviu George Dorobantu | 05.06.2009

Emanuel Lazarescu: Ai fost pentru prima data in Iasi? Cu ce impresii te-a lasat aceasta sosire aici?
George Dorobantu: Am mai fost in Iasi, de multe ori, am bunicii in apropiere. Data asta a fost speciala, ca pentru noi reprezenta practic premiera Elevator-ului in Moldova. Si pe bune ca asta a fost ceva grozav.

Emanuel: Cum a fost participarea in Programul CineFan?
George: Pai a insemnat a doua noastra premiera -- micul curs de filmmaking cu care i-am ametit pe cei prezenti. Ca n-a fost pur teoretic, am intrat in practica cu ambele miini, gesticulatie ampla, desfasuratoare de imaginatie, suplinitoare de cuvinte. Dar nici astea n-au lipsit, doar ca nimeni n-a prea apucat sa noteze ceva, vorbesc repede ca, vorba aia, pe jumate-s "de un' s-agata harta". Si am trecut analitic si prin primele 3 minute din Elevator, cu stop-cadru la fiecare 5-10 secunde... sa mai dau din maini, prelung, clarificator.

Emanuel: Cum ti s-a parut atmosfera de la proiectie?
George: "Onesta" cinefilic, si mai bine de atit nu se poate. Au fost elevi majoritar, plus un pluton de obisnuiti ai proiectiilor CineFan. Ne-au agatat si dupa proiectie cu intrebari si aprecieri, era grozav sa-i vezi ca-s pusi pe treaba. Sau gata sa aprecieze eforturile altora care-s pusi pe treaba.

Emanuel: Ce parere ai legat de aceasta initiativa a noastra cu Programul CineFan si Festivalul International de Film de la Iasi?
George: E buna rau initiativa. Ca spectator si cinefil, ai la o intindere de brat filmmakeri care au transpirat pe proiectele lor si ai ocazia sa-i intrebi cit de grozav a fost sa se deshidrateze imaginativ. Sau cit de "nu prea". Iar ideea festivalului mi-a placut de cum am aflat de ea. Si conceptual, si ca plasare geografico-temporala.

Emanuel: Cum ai ajuns sa regizezi un film independent ca Elevator? Si ca sa nu mai spunem cu un buget record de minuscul de 200 Euro?
George: Noi am vrut sa facem initial un slasher ingenios, 7 personaje intr-o locatie “unica”, buget 8000 de Euro... pe care nu-i aveam. Alexandra Paun a dat de piesa Elevator a lui Gabriel Pintilei, mi-a propus sa arunc un ochi “filmic”, sa vad daca s-ar putea adapta. Si mi-a placut enorm povestea, si am realizat ca s-ar putea, si ca ar merita, ca miza nu s-ar pierde prin translarea atenta si responsabila in mediul cinema-ului. Important era sa nu tradam cumva povestea -- adica primul spectator satisfacut sa fie Gabi Pintilei. Iar bugetul de productie a fost redus pentru ca am lucrat toti heirupist, si gastronomic minimalist. Si, tot in spirit pro-bono, in post-productie Ada Milea ne-a ajutat cu muzica, iar Florin Piersic Jr a mai bibilit in miezuri de noapte textura imaginii si sunetul.

Emanuel: Stiu ca filmul este inspirat dintr-un fapt real, cat de mult este realitate si cat de mult este fictiune in povestea voastra?
George: Gabi Pintilei ne-a povestit ca faptul real, citit de el intr-o stire laconica, s-a petrecut intr-o cladire londoneza aflata in renovare "exterioara". Iar povestea tragica a doi tineri blocati intr-un lift de acolo l-a impresionat mult, asa c-a scris piesa de teatru (el fiind actor "cu diploma" si dramaturg autodidact). Dincolo de punctarea celor doua “personaje” si a citorva detalii de locatie, nu stia nimic, evolutia epica si emotionala ii apartine in intregime.

Emanuel: De unde aceasta pasiune pentru film?
George: De la filme. Multe-multe si vazute de multe-multe ori. Si documentare. Si mai multe. Care iti arata dimensiunea filmmaking-ului ca mod de viata. Azi poti lucra cu soferi de taxi, peste doi ani cu pirati, peste sase cu ciini si pisici. In Pirinei, eventual. Timp in care te poti coace linistit, cit sa poti face in zece ani o poveste mai "de suflet", sau macar mai "matura", in caz ca n-ai atins niciuna pina atunci.

Emanuel: Cum ai ales acest subiect, si de ce nu ai ales altceva? Mai aveai si alte idei?
George: Era exact genul de poveste pe care-ti doresti s-o fi scris tu. Cu exact evolutia lirica si structurala pe care ai fi dorit-o. Si care cerea un buget minim si o logistica fezabila. Mai ales ca scenariile de lungmetraj scrise de mine si de Alexandra pina atunci urlau dupa bugete "decente". Care... ioc.

Emanuel: Care este urmatorul proiect al tau? Stiu ca ai in pregatire un scurt metraj si un lung metraj, care este cel mai apropiat de filmari?
George: Ii dam bice cu un lung metraj independent, un low-budget ambitios. E un road movie post-apocaliptic, la care ne bazam pe o echipa mica de productie, dar inimoasa si bataioasa. Filmam in toamna asta, si in primavara urmatoare sper sa inceapa cinefilii sa caute afisele pe care scrie Omega Rose.

Emanuel: Spune-mi cateva cuvinte despre fiecare dintre ele, despre ce va fi vorba…
George: Lung metrajul ne e in colimator exclusiv, deocamdata, o sa ne acapareze vietile nenumarate luni de acum incolo, oricum nu mai vedem in jur decit detalii post-apocaliptissime.

Emanuel: Cat de mult conteaza pentru tine promovarea filmelor in mediul online? Ma gandesc acum la un site de cinema ca al nostru…
George: Scurt pe doi, mult-spre-foarte-mult. Cum orice campanie “reala” poate fi reflectata sau chiar augmentata online, site-urile de cinema ofera posibilitatea dezghiocarii specializate a ofertei. “Clic” si afli, “clic” si alegi, “clic” si dai mai departe ideea.

Emanuel: In final, cateva cuvinte pentru vizitatorii CineFan.ro
George: Cinefan-izati, cinefili, cinefan-izati. Ca merita.